COMUNICAT DE PRESĂ MARŞUL PENTRU VIAŢĂ 25 MARTIE 2017

Braşovenii sunt aşteptaţi, în 25 martie, de la ora 14.00, la Marşul pentru viaţă, eveniment culminant al Lunii pentru viaţă 2017, care se desfăşoară sub motto-ul „Ajută mama şi copilul! Ei depind de tine”, în peste 285 de oraşe din ţară şi Republica Moldova. Marşul este la cea de-a V-a ediţie în Braşov şi este organizat aici de A.S.C.O.R. Braşov (Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români, Filiala Braşov), în parteneriat cu aociaţiile: Studenţi pentru viaţă - Braşov şi Tinerii din ziua de azi. Marşul se va desfăşura pe traseul Biserica Înălţarea Domnului - Bl-dul 15 Noiembrie – str. Iuliu Maniu – str. Nicolae Iorga – Biserica Buna Vestire – Parcul Central – zona Modarom – str. Republicii – Piaţa Sfatului. Punctul de întâlnire este Biserica de lemn din Centrul Civic. Participanţii vor primi pancarte cu mesaje pozitive, de susţinere, pentru mame şi pentru femeile aflate în criză de sarciă. Înaintea acestui eveniment vor avea o mini-tabără de voluntariat, în 18-19 martie, la Valea Plopului (organizată de A.S.C.O.R. Braşov), o proiecţie de film pe tematică pro-viaţă, în 20 martie, şi un atelier de desenat propria pancartă pentru marş, în 23 martie. Până acum s-au mai organizat în Luna pentru viaţă două ateliere de confecţionat răvaşe, s-au dat flori mămicilor de la Maternitatea din Braşov în data de 8 martie şi a mai avut loc o lansare de carte şi un atelier de lectură pentru două cărticele pentru copii, "Bebe. O poveste din burtică" şi "Ioana. O poveste despre Sindromul Down". Deşi beneficiază de sprijin din partea Patriarhiei, (binecuvântare de organizare a evenimentului, precum şi promovare), Marşul pentru viaţă este un marş apolitic şi neconfesional”. Tema „Ajută mama şi copilul! Ei depind de tine” nu a fost aleasă întâmplător. România ocupă locul a doilea în lume în statistica numărului total de avorturi raportat la populaţia actuală (Rusia este pe locul întâi): 22.832.650 de avorturi legale, chirurgicale, doar în spitalele de stat, în perioada 1958–iunie 2016, faţă de o populaţie de 19.760.000 de persoane la 1 ianuarie 2016. „Prin Marşul pentru viaţă nu promovăm interzicerea legală a avortului şi nici un fel de violenţă împotriva femeii, ci promovăm conştientizarea societăţii şi sprijinirea femeii să nască viaţa pe care o poartă în ea. Indemnizaţie de viitoare mamă, după a 14-a săptămână de sarcină. „Baby box” în zidurile maternităţilor pentru mamele care nasc copilul, dar nu-l pot creşte. Propunem următoarele soluţii: În primul rând, oricine poate ajuta o femeie în criza de sarcină, tatăl copilului, o prietenă, psiholog, chiar şi un cleric. Apoi, după a 14-a săptămână de sarcină, femeii însărcinate să-i fie acordate o indemnizaţie pentru acoperirea nevoilor speciale care apar în perioada sarcinii. O altă propunere este înfiinţarea de centre de sprijin a femeii însărcinate, unde femeile în criză de sarcină să poată beneficia, la cerere, de consiliere psihologică gratuită şi de sprijinul unui de asistent social specializat în criză de sarcină. Legiferarea plasării de instalaţii speciale de tip «baby box» în zidurile exterioare ale spitalelor, unde mamele care consideră că nu îşi pot îngriji copiii îi pot depune în condiţii de siguranţă – ca ultimă soluţie la o situaţie de criză, aceste instalaţii pot preveni pruncuciderea şi abandonul copiilor nou-născuţi; aceste dispozitive sunt prezente în numeroase ţări din lume. O altă soluţie ar fi adopţia imediat după ce mama l-a născut, ca în SUA, Marea Britanie sau Australia. Înmormântare şi pentru fătul pierdut Mentalităţile dispreţuitoare la adresa copiilor adoptaţi, a părinţilor adoptivi şi, mai ales, la adresa mamelor sau părinţilor care îşi încredinţează copiii spre adopţie când consideră că nu se pot ocupa corespunzător de creşterea lor ar trebui eliminate. Mai există o cerere şi pentru legiferarea posibilităţii, la cererea mamei care a pierdut sarcina, de a înmormânta legal copilul; posibilitatea oficierii la cerere a unei slujbe religioase adecvate, cum se procedează în cazul copiilor decedaţi la scurt timp după naştere şi nebotezaţi. În condiţiile în care civilizaţia tradiţională şi spiritualitatea românească nu au valorizat avortul, numărul uriaş de avorturi este cauzat de ignorarea problematicii crizei de sarcină şi de existenţa unei mentalităţi publice pro-avort, ambele cu rădăcini în perioada şi în ideologia comunistă. Criza de sarcină apare în momentul în care o femeie ia în considerare întreruperea cursului firesc al sarcinii şi se gândeşte la posibilitatea de a face avort. Criza de sarcină se datorează unor probleme exterioare cărora ea nu reuşeşte să le facă faţă, de exemplu: tatăl copilului nu îşi doreşte copilul; tatăl copilului o părăseşte pe mamă; femeia depinde financiar de tatăl copilului, care îi cere să facă avort; femeia trăieşte într-o relaţie violentă din care nu se poate desprinde; femeia este necăsătorită şi se teme de ostracizarea din spaţiul public dacă va naşte copilul. În majoritatea cazurilor, femeile în criză de sarcină doresc să aibă şi alte opţiuni în afara avortului. Dar aceste opţiuni devin disponibile doar dacă o altă persoană o sprijină. Lipsa sprijinului duce la lipsa de alte opţiuni. Astfel, alegerea avortului nu mai este o alegere propriu-zisă, ci pare singura cale de ieşire din criza de sarcină. În anul 2018, România va sărbători 100 de ani de la Unirea din 1918. Pentru România, implicarea în Primul Război Mondial, prin care s-a reuşit Unirea, a însemnat circa 1.125.000 de români care au murit pentru a fi posibil actul de la 1 Decembrie 1918. Însă nu în acest război şi-au pierdut viaţa cei mai mulţi români. Cei mai mulţi români şi-au pierdut viaţa prin avort: 22.832.650 de avorturi chirurgicale doar în spitalele de stat din ţară. Dar la aceste date trebuie adăugate avorturile care se efectuează în clinicile particulare şi avorturile medicamentoase, prescrise în spitalele de stat şi în clinicile particulare; avorturile făcute în străinătate de persoanele aflate la muncă în străinătate,care nu sunt raportate în statisticile din România.

Image: