Tabăra de la Moieciu 7- 9 Octombrie 2016 - Impresii

Moieciu - experiență minunată....

Cum și de ce?              

               Două zile, un obișnuit sfârșit de săptămână într-un anotimp nu tocmai dispus de a ne scoate din confortul propriei locuințe, un grup de oameni buni dornici de a participa colectiv la o manifestare împotriva aparențelor menționate anterior legate de anotimpul supărat ce s-a abătut peste țară, acestea au fost premisele ce au condus la luarea unei decizii ce avea să schimbe ordinea firească a lucrurilor, măcar pentru această perioadă.

               Tabăra de la Moieciu este obiceiul din cadrul A.S.C.O.R. Brașov ce a constituit de fiecare dată o bucurie pentru cei ce au participat cu sufletul, dar și cu trupul la buna organizare și desfășurare a acestuia. Ce presupune? Ei bine, ne putem imagina acest eveniment ca o evadare din obscuritatea vieții cotidiene, o rupere a tiparelor săptămânale cu care ne-am obișnuit. Este o doză de liniște și bucurie de care sufletul are nevoie din când în când pentru a se reîncărca cu energie pozitivă.

 

Să începem cu începutul...

 

             Pe data de 7 octombrie s-a dat startul experiențelor frumoase ce aveau să vină în lanț. Cu toții, ,,cu mic și cu mare”, gașca veselă de tineri din Brașov s-a pornit, ușor-ușor, spre localitatea ce ne-a găzduit timp de două zile, Moieciu de Jos, la doar câțiva pași de impunătorul Castel Bran, care este precum un paznic la porțile dintre munți, pentru cei ce doreau să depășească aceste granițe, aceste bariere spirituale.

               Fiecare a ajuns la ,,căsuța noastră” la ce oră a crezut de cuviință, întrucât, fiind vineri, ocupațiile sau obligațiile săptămânale nu erau încă încheiate. Odată ajunși, cei ce au avut onoarea de a rupe lacătele porților de fier de la margine de drum, au avut și o responsabilitate pe umeri, aceea de a pregăti locul pentru ceilalți ce aveau să vină mai târziu în noapte.

               Printre activitățile desfășurate se numără despachetatul bagajelor, asigurarea lemnelor pentru foc, pregătirea camerelor de dormit, acomodarea cu locul și aflarea punctelor de interes din clădire, în cazul celor noi veniți. Această primă seară a fost una mai mult destinată acomodării și pregătirilor pentru ceea ce avea să urmeze. După o binemeritată masă de seară, urmată de rugăciunea potrivită acestui moment al zilei, fiecare s-a retras în căldura încă tânără a propriilor așternuturi. Unii au cedat mai ușor, în timp ce alții au rămas să se bucure de focul din sobă și să profite de liniștea absolută din micul hol de la parter, singuri sau în compania unor ,,frați de cauză”, peste care somnul a venit ceva mai greu.

 

A doua zi, altă poveste...

 

               În data de 8 octombrie, era deja gașca conturată și, având parte de o dulce trezire dată de un coleg prea matinal, ni s-a adus la cunoștință ordinea de zi. După rugăciunea și masa de dimineața, aveam în plan să prestăm câteva minime servicii locului gazdă. Una dintre activități ar fi trebuit să fie culesul de mere din livadă, alta ar fi fost o drumeție în munții din apropiere, însă acestea, cât și altele, au fost anulate din cauza ploii, care, neobosită, uda cu lacrimi cerești pământul. Nu mare ne-a fost tristețea, deoarece ne-am decis să facem alte activități distractive menite să întărească legătura dintre noi, să ne apropie. Așadar, am cântat cu toții cântece patriotice, am avut mici dezbateri pe teme potrivite contextului în care ne aflam, am împărtășit experiențe și am făcut câteva pregătiri pentru prânz când avea să se organizeze un parastas menit să ne amintească de dragul nostru ascorist Florin, parastas la care a fost chemat Pr. Colțea al parohiei locale din Moieciu de Jos. După cum am stabilit, așa s-a și întâmplat, însă spre bucuria tuturor, Pr. Colțea a binevoit a ne împărtăși câteva vorbe frumoase, înțelepte din experiența și învățăturile proprii, lucru care a fost pentru toți o mângâiere menită să ne aducă aminte de tinerețea, bucuria și iubirea cu care am fost toți înzestrați. Ne-am dat seama că este foarte important să nu uităm ceea ce suntem și unde vom ajunge și că în viață este bine să fii cumpătat, dar nu exagerat în nimic, ci mereu să fie un echilibru, o cale de mijloc în care omul să se întâlnească cu Dumnezeu. Nu-i cere lui Dumnezeu să fie om și nici omul să nu se creadă Dumnezeu, ci e bine să ne apropiem în așa fel încât să ajungem la comuniune cu Acesta.

 

O vizită de neuitat...

 

               Spre seară, în timp ce o parte din noi a pregătit un mic grătar pentru a ne liniști pofta de socializare, cât și foamea propriu-zisă, alții au ales să facă o mică plimbare pentru a explora împrejurimile. După ce întunericul și-a intrat în drepturi și luna ne veghea ascunsă de după norii încă morocănoși, am primit o vizită din partea Pr. Costin Butnar, un om deosebit ce a reușit să animeze grupul nostru timid, o dată prin simpla prezență și energia cu care a venit la el, cât și, mai apoi, cu un moment rupt din catastiful cu adevăratele valori și principii românești, moment ce ne-a lăsat pe toți împietriți de emoție. După masa de seară, ce s-a lăsat puțin așteptată, a urmat acel moment de care spuneam. În odaia cea mică s-au unit laolaltă aproximativ 23 de suflete tinere, pline de entuziasm și după ce luminile s-au stins, au fost aprinse câteva lumânări. Pr. Costin ne-a încântat auzul și sufletul cu un mic recital acompaniat de chitara proprie, instrument ce a trezit la viață unele dintre cele mai frumoase melodii știute de om din domenii diverse: muzica folk, muzica patriotică, cântece de munte și câteva melodii celebre pe versurile unor mari poeți români pentru a ne aminti că o țară avem și un neam suntem toți și trebuie să ne prețuim valorile cât încă suntem conștienți de existența și importanța lor.

               După ce liniștea s-a lăsat peste gândurile noastre, a urmat rugăciunea de seara desfășurată într-un cadru intim și totodată mistic, rustic, de o pace și o liniște interioară nemaivăzute. Imediat după aceasta, ne-am retras în camerele noastre lăsând trupul să se odihnească pentru următoarea zi.

 

Ultima strigare...

 

               Duminică dimineață, în data de 9 octombrie, am fost treziți într-o notă umoristică de două colege dornice de a începe ziua odată cu ele, acestea lovind cu putere două oale sau tigăi în speranța că acele sunete se vor răsfrânge ca o dulce melodie cântată la pian, menită să-ți facă deșteptarea mai frumoasă, însă nu a fost chiar așa cum s-ar fi crezut. Au urmat etapele pregătitoare mersului la Biserică, iar apoi, după cum a dorit fiecare, ne-am împărțit în grupuri și am colindat cele trei locașuri de cult din apropiere: Mănăstirea Bran, Schitul Sfinții Împărați și Biserica Pr. Colțea.

               Mănăstirea Bran ne-a încântat pe lângă atmosfera intimă, deosebită din interiorul clădirii și cu peisaje minunate din împrejurimi, fiind astfel o dublă experiență. Schitul Sfinții Împărați a fost ales de cei dornici de a se liniști sufletește într-un mediu plăcut și nu prea departe de casă, iar Biserica Pr. Colțea a constituit totodată o șansă a fiecăruia de a se închina la moaștele celor 200 de sfinți aflate în grija sa, precum și încântarea auzului cu o frumoasă predică pe tema tinereții.

 

Rămas-bun și... pe curând!

 

               După masa de prânz, ultima masă luată împreună, au început pregătirile de plecare. Mergând după principiul ,,cum ai găsit așa să lași și de unde ai luat acolo să pui”, era de datoria noastră să ne asigurăm că totul rămâne în regulă și în armonie.

               Așadar, odată ce pregătirile au fost făcute, grea ne-a fost despărțirea de acel loc ce are un aer aparte rural-modern, loc ce ne-a găzduit pentru două zile și de care ne vom aminti cu drag ca fiind acea experiență ce ne-a dat șansa să mai adăugăm o cărămidă în clădirea sufletului și, totodată, a grupului nostru mic dar frumos de tineri ce reprezentăm cu drag A.S.C.O.R. Brașov.

 

Radu Alexandru Mihai

 

Image: